Vreau-beagle

Deci te-ai decis să-ţi iei un câine şi te-ai gândit

Vreau un beagle!

În octombrie Kimi a împlinit şase ani.

Avea o lună şi jumătate când am primit-o. Ne-a adus-o stăpâna mamei ei: era mică-mică şi încă dormea, o ţinea ca o pâinică pe piept. Când a lăsat-o jos, pe covorul nostru din sufragerie, primul lucru pe care l-a făcut a fost un pipi la margine 🙂 .

M-am gândit că te-ar putea ajuta să afli cum ne-a schimbat viaţa traiul cu un beagle ca să ştii la ce să te aştepţi.

So here we go.

De când o avem pe Kimi:

am căpătat un auz super-sensibil

Jur că pot să aud şi în somn ce se întâmplă cu Kimi!
Am căpătat acest auz super-dezvoltat din prima săptămâna a ei acasă, când dormea pe balcon, într-un coşuleţ lângă calorifer. Pur şi simplu eu din dormitor îi auzeam respiraţia prin două rânduri de geam. Nu mai aveam nevoie să mă trezească alarma de pe mobil că mă trezeam odată cu ea, când se scula să facă un pişu pe pad.

am căpătat perseverenţă

Ai auzit de zicala cazi de şapte ori, te scoli de jos de opt ori?
Cam aşa şi când trebuie să educi un beagle: n-ai voie să renunţi! De zece ori pe zi se ducea Kimi când era mică să roadă teancul de reviste din sufragerie, de zece ori o luam de acolo şi o ademeneam cu o jucărie.

am devenit curajoasă

Eu sunt fraieră în ceea ce mă priveşte, ignor comentarii sau replici.
Dar până la Kimi! Nu las pe nimeni să se atingă de ea sau să spună ceva rău despre ea că sar la beregată fără nicio reţinere 🙂 .

am căpătat convingeri budiste

În faţa distrugerilor pe care ţi le poate face un beagle în casă, nu poţi decât să respiri adânc şi să-ţi aduci aminte ce spune Dalai Lama: bunurile materiale sunt irelevante, frumuseţea sufletului este importantă!
Din fericire, am avut noroc cu Kimi, n-a ros decât la un nivel nesemnificativ. Iată însă câteva „realizări” pe care le-am spicuit de pe grupul de Facebook dedicat stăpânilor de bigăli:

gaură în pereţi (da, ai citit bine 😀 )

găuri în canapea (asta e deja la ordinea zilei 😀 )

pantofi roşi (erau oricum demodaţi 😀 )

cabluri mâncate (-Alo, RDS? Avem nevoie să schimbaţi cablul de internet. -Dar ce s-a întamplat? -L-a ros câinele! 😀 )

kk pe perna din patul stăpânilor 😀  😀

ni s-a schimbat viaţa socială

Din fericire stăm într-un cartier cu mulţi stăpâni de patrupezi de toate taliile şi culorile:

unii sunt timizi,

altii sunt tineri şi zgubilitici,

unii merg liberi şi sunt ascultători,

unii spun dacă vreau atenţie de la tine, vin eu singur, dacă nu, dă-mi pace!,

alţii sunt vaaaai, ce mă bucur să te văăăăd! mângâie-mă, mângâie-mă!

Kimi este sociabilă şi liniştită când se întâlneşte cu câini cunoscuţi aşa că mă lasă să mă bucur de atenţia patrupezilor întâlniţi în timpul plimbărilor. Evident că am început să-i cunosc pe stăpânii din blocurile apropiate, iar unii chiar ne-au devenit prieteni. Aşa că îi mulţumesc lui Kimi pentru prietenii pe care îi avem şi pentru o viaţă socială mai fericită.

am căpătat rezistenţă fizică

Stăpânii de beagle au exersat mersul pe jos înainte de PokemonGO.
Ai beagle? Vei merge pe jos!
Noi mergem zilnic cam 7-8 km pe jos cu Kimi în plimbarea prin cartier. În consecinţă, de când o avem pe Kimi am descoperit că avem nevoie de un alt tip de încălţări: mergătorii. Că nu pot să o scot afară pe Kimi în sandale cu tocuri. Am făcut o dată greşeala asta şi m-au durut tălpile 12 ore! Pe scurt, nici eu, nici George n-o să facem maratonul, dar nici n-o să murim de boli de circulaţie.

am devenit radar ambulant

Problema eternă a majorităţii bigălilor: mâncatul de pe jos, iar Kimi nu face excepţie.
Mamă, ce mă scoate din sărite chestia asta!
Aşa că în timpul bebeluşiei si junioratului don’şoarei am căpătat abilităţi de radar: baleiez raza pe o distanţă de un metru-un metru jumate pe drumul nostru, că fraierica nu „vede” decât cu nasul, deci eu am şansa să văd „atracţia” înaintea ei. La început a fost obositor, dar acum mi-a intrat în obişnuiţă.

sunt o plângăcioasă

De când o avem pe Kimi am devenit o sensibiloasă şi o plângăcioasă: mă emoţionez din te miri ce şi plâng lacrimi de crocodil. Geezas!

pun nevoile ei înaintea nevoilor mele

Stai pe canapea, te uiţi la televizor şi te trec nevoile, dar bigălul doarme cu capul pe piciorul tău?
Te ţii, doar n-o să scoli „copilul” din somn!
E Paştele, ziua ta de naştere, Revelionul, 1 ianuarie?
Câinele trebuie scos la pp şi kk, nu e vina lui că eşti obosit, ţi-e somn sau eşti răcit!

cel mai bun somn

Cel mai bun somn pe care l-am dormit a fost atunci când dormea Kimi în pat, lângă noi. Nu ştiu de ce, dar dacă mă întind lângă Kimi, în secunda următoare mă ia un soooomn, de zici că l-am luat pe Moş Ene în braţe.

iubire necondiţionată

O iubim la nebunie, ca şi când ar fi copilul nostru!
Dacă nu o pup, nu mă simt bine toată ziua. Imediat după ce am luat-o, şi eu şi George am trecut prin tot felul de situaţii cu ea, şi bune, şi rele. Nu ştiam nimic despre viaţa cu un câine, era prima oară. De multe ori ne-am spus unul altuia Nu mai pot, o dăm altcuiva! Dar am strâns din dinţi, am mai vizionat câteva filmuleţe pe youtube, am mai cerut sfaturi pe forumuri.
Pe scurt, am reuşit să depăşim perioada critică de la început, ea s-a acomodat cu noi şi noi cu ea. Am început să ne concentrăm pe dezvoltarea unei relaţii cu ea, nu să o învăţăm zeci de comenzi. Am realizat că este o fiinţă, nu un robot sau o păpuşă.

O iubesc chiar şi când mă supără.

Mai am multe de spus, dar risc să mă întind prea mult.

Sper că te-am făcut să înţelegi cât de cât ce înseamnă să trăieşti cu un beagle.

Iulia

6 votes

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *