Hello! Mami şi tati sunt plecaţi, aşa că acum am puţin timp să vă povestesc…
Hello, y’all!
Mami are treabă în bucătărie aşa că profit de ocazie ca să-ţi povestesc cum am căpătat eu porecla de Kimi-Coco Chanel.
Am ieşit la o plimbare pe Magheru, seara, înainte de Revelion ca să vadă mami şi tati luminile de sărbătoare.
Eu n-am contemplat împodobirile luminoase pentru că eram mult prea ocupată să descifrez urmele de pe trotuar: atâţia paşi, multe poveşti….
Mă bucur de fiecare dată când schimbăm ruta obişnuită de plimbare. Parcă simt cum toţi strămoşii mei bigăli pe care-i port în ADN se trezesc, toate simţurile se deconectează în afară de simţul mirosului care preia conducerea: nu mai văd şi nu mai aud nimic, devin ceea ce sunt prin excelenţă – un câine de urmă.
Sunt cea mai fericită când, după ce am identificat şi izolat urma, pornesc în urmărirea suspectului! Atunci îmi fac cunoscută izbânda printr-un hăulit caracteristic ce poate fi auzit de toată suflarea pe o rază de 50 metri. Mami a aflat că această distanţă este valabilă şi pe verticală: oameni necunoscuţi îi spun că m-au auzit de la etaj…ceea ce o face pe mami să-şi spună în gând Shit!, zâmbind încurcată. Afară mai e cum mai e, dar în maşină, cu geamurile închise, hăulitul meu devine cauzator de surzenie pentru câteva secunde! Să nu zici că nu te-am avertizat.
După ce euforia mirosului a mai trecut, am observat, aşa cu un ochi, cum reacţionează oamenii când le ies în cale. Mai toţi exclamă
Vaaaai, ce scumpă e!
sau
Ioi, cât e de dulce!
Uite, ăsta e câinele ala…!
Duaaamne, cât e de frumos!
Puterea mea de seducţie funcţionează la fel de intens şi asupra fraţilor patrupezi. Sunt o fată sociabilă, îmi place să întâlnesc câini noi şi nu m-am manifestat niciodată agresiv: nu mârâi şi nu latru aiurea.
Tati zice că sunt prea sociabilă şi că dorinţa mea de a cunoaşte fiecare câine care trece pe lângă noi este uşor exagerată. Mai ales când e vorba de câini fără stăpâni pe care se chinuie să îi despartă de mine.
Aşa ni s-a întâmplat într-o zi: eram la plimbare cu tati şi nu ştiu cum s-a făcut că la un moment dat erau vreo doi câini care se ţineau după mine şi pe care tati nu reuşea să-i gonească.
“De parcă era dată cu Coco Chanel!”
le povestea tati mai târziu, pe drumul spre casă unor prietene ieşite şi ele la plimbare cu câinii din dotare.
La auzul faimosului parfum prietenele se prăpădesc de râs.
Şi aşa mi-am primit porecla de Kimi – Coco Chanel.
Kimi
