Dragi părinţi şi bunici, Mă numesc Kimi şi sunt o fetiţă beagle de 6 ani.…
Hello!
Mami şi tati sunt plecaţi, aşa că acum am puţin timp să vă povestesc cum îi seduc eu pe bipezi.
Îmi aduc şi acum aminte cum se desfăşurau plimbările cu mami sau tati când eram junioară, cam între 6-9 luni. Întotdeauna ne opream ca să mă mângâie sau să fiu luată în braţe de câte o doamnă sau domnişoară subjugată brusc de farmecele mele. Păi cum altfel?
Mi se spunea că arăt ca o jucărie de pluş, dar vie, cu blăniţa moale, caldă şi ochi încondeiaţi. Nimeni nu rezista privirii mele!
Dar dacă atunci totul venea natural ca să spun aşa, acum la vârsta de şase ani am experienţă şi pot controla la perfecţiune cine şi cum îmi cade în mreje!
Păi, să vedem care sunt victimele până acum:
- un vecin de cartier, pensionar, care are doi câini de talie mică, mamă şi fiu, pe care îi plimbă pe rând, care mă cunoaşte de când am ajuns la mami şi tati şi care îmi zice “Mica, mica”;
- un alt vecin de la o scară de bloc apropiată, înalt, slab, cu plete, stăpânul unei goldeniţe, căruia îi place să mă audă hăulind;
- doamna Lidia, stăpâna a trei căţei, toate femele, care îmi spune Prinţesa şi care, prima oară când m-a mângâiat a zis că sunt câine de catifea;
- Andra, stăpâna lui Pongo (te pup, Andra!);
- Alexandra, vecină de bloc, stăpâna lui Rocky (care din păcate s-a prăpădit) şi pe care o terorizam de fiecare dată când ne întâlneam pentru că avea recompense şi ştiam că îmi dă şi mie;
- Anca, stăpâna lui Lady, mama mea nr 2
Dar să vă spun care este strategia mea de seducţie.
Primul semn că respectivul om are potenţial de adorator: îmi zâmbeşte.
Urmarea este fulgerătoare:
Mă pun în calea lui, în şezi, ridicând capul uşor, cu urechile pe spate şi privirea inocentă.
Omul respectiv n-are altă soluţie decât să se oprească şi să se uite în ochii mei. Până acum niciunul nu şi-a ferit privirea!
În momentul în care am facut eye contact, l-am prins!
Cam aşa ceva
Ei? Semănăm?
Recordul personal în ceea ce priveşte seducţia oamenilor l-am înregistrat anul trecut, prin vară, cînd am agăţat la trecerea de pietoni două voleibaliste rusoaice: am făcut eye contact pe un trotuar, iar când am ajuns la celălalt trotuar, déjà nu mai aveau scăpare!
Fiind pe ruta noastră de plimbare, le-am însoţit spre sala de antrenament de la Olimpia de multe ori şi aşa mami a aflat că au şi ele acasă patrupezi iubiţi: rusoaica blondă avea un pudel, iar cea brunetă un labrador.
Adoratorii mei sunt oameni buni şi le acord atenţie de fiecare dată când ne întâlnim pentru că trebuie să-l respecţi pe omul care te iubeşte, nu-i aşa?
Kimi
Din pacate nu mai am trei catei, cei batrani m-au parasit-ingerasi- iar acum am cele doua, Pamela *, si Mady, ambele salvate dela adapost. niste scumpe si destepte. Le ador !!!
N-avem ce face, doamna Lidia, timpul lor e mai scurt decat al nostru, din pacate. Dar e bine ca n-ati ramas singura si le-ati salvat pe Pamela si Mady.