Vacanţa la munte cu Kimi – viata cu un beagle

Anul acesta am fost în vacanţă la munte, la o pensiune şi am luat-o şi pe Kimi cu noi.

Am programat plecarea la 9 dimineaţa, dar am plecat la 12. Pentru că am fost avertizată că la pensiune Orange şi Vodafone n-au semnal, am cumpărat o cartelă Telekom ca să redirecţionez apelurile. Am cumpărat cartela din timp, dar am instalat-o în telefon înainte de a pleca. Dragii mei, voi să nu faceţi aşa! Dacă trebuie să instalaţi/amenajaţi/programaţi vreo chestie nouă, faceţi-o cu cel puţin 24 de ore înainte! După o oră şi jumătate de nervi, şi alte cuvinte dulci, pentru că deşi făcusem toţi paşii primiţi ca instrucţiuni, treaba nu funcţiona, m-a luminat vânzătorul din magazin care mi-a spus că era vina mea că n-am setat telefonul să folosească cartela pentru apeluri. Oh, well!

În fine, am reuşit să plecăm, chiar dacă cu trei ore întârziere.

Am ajuns la patru jumătate după o oprire în Focşani ca să luăm nişte legume şi alte de-ale gurii.

Kimi s-a comportat foarte bine în maşină.

I-am pus hamul şi centura de siguranţă şi am lăsat-o singură pe bancheta din spate pentru prima oară. După ce s-a liniştit puţin, s-a pus pe moţăit şi în cele din urmă la somn. Am fost foarte fericită: în sfârşit mergem şi noi la drum civilizaţi! Până acum o ţineam în poale, pe locul din dreapta şoferului, ceea ce era foarte incomod pentru amândouă şi foarte riscant.

Hamul şi centura specială pentru siguranţa câinelui a intrat în topul produselor dedicate lui Kimi, alături de kong şi cuşca de interior.

Cum a fost la pensiune?

Ca-n rai!

Am ales Pensiunea Santa Lucia din comuna Greşu, judeţul Vrancea. Ştiam de pensiune de pe grupul Beagle de pe Facebook: gazde sunt doamna Gabi Badiu şi soţul ei.

Ce-am găsit la pensiune?

Linişte, umbră şi soare, brazi, pârâul Putna în spatele pensiunii, căldură şi răcoare, aer curat.

Kimi a avut iarbă unde să se tăvălească, noi am avut şezlonguri şi mai multe spaţii tip terase unde să ne bem cafeaua sau o bere rece.

Ce să mai spun: venind din Bucureştiul stresant şi mâncător de nervi, să stau şi să văd în fiecare zi vârful brazilor, dealurile din spatele lor hăt-departe şi cerul albastru era tot ce-aveam nevoie.

Am dormit toţi în fiecare zi câte două ore după prânz. Când la Bucureşti era cod roşu de călduri, noi stăteam la răcoare, în pat, sub două pilote. Kimi dădea tonul: se făcea covrig sub pilotă şi pe urmă ne băgam şi noi. Ah, ce bine e să dorm cu Kimi! E adevărat că aveam un pat mare care ne permitea să dormim toţi trei confortabil.

Ce-mi place la munte este delimitarea clară între căldură şi răcoare.

Stăteam în curtea pensiunii, la soare, începeam să transpir. Făceam doi paşi, pe terasă, la umbră, aveam răcoare, nu mai transpiram. Puteam să stau confortabil afară, la orice oră din zi, oricât de arşiţă ar fi fost la soare. Ai chestia asta la mare? N-ai!

De vizitat, n-am vizitat prea multe, deşi ne aflam în Rezervaţia Naturală Putna-Vrancea.

Am mers la Cheile Tişiţei cu gândul să parcurgem traseul, dar când am văzut că e interzis cu animale de companie, am renunţat. Am coborât la cascada Putna, iar George a intrat la Mânăstirea Lepşa şi cam atât. Oricum noi am venit să ascultăm liniştea, nu neapărat să vizităm.

Kimi a fost cuminte.

În afară de încercările de a mânca din mâncarea pisicii, câteodată victorioase.
Şi în afară de încercările de a mânca balegă uscată, câteodată victorioase.
Şi luatul urmelor prin curtea pensiunii.
În afară de momentul când a ţâşnit spre doi copii, de i-a fript palma lui George care ţinea lesa şi citea liniştit pe şezlong.
Şi faptul că nu puteam să o ţinem într-un loc, lângă noi mai mult de 10 minute.

În afara de toate astea, a fost cuminte. Cât se poate pentru un beagle.

Trebuie să spun că am văzut o evoluţie în bine faţă de prima oară când am luat-o cu noi în concediu. Avea 2 sau 3 ani, eram tot la o pensiune la munte şi voiam să mergem să mâncăm şi noi liniştiţi. Nu am putut să o lăsăm singură în cameră pentru că începea să plângă. Aşa că am mâncat de fiecare dată cu ea sub masă, unul dintre noi ţinând într-o mână lesa, în cealaltă, furculiţa.

De data asta am putut să o lăsăm singură în cameră pentru că n-a mai plâns.

Ne aştepta de fiecare dată cuminte: cocoţată pe scaunul din faţa ferestrei deschise, cu nasul lipit de plasa de ţânţari sau covrig pe fotoliu. Să fie faptul că acum are în curând şapte ani şi ştie sigur că ne întoarcem de fiecare dată?

Gabi mi-a spus că fiind o zonă sălbatică, sunt căpuşe. În ciuda faptului că sunt căpuşe, nu există babesioza. Ce căpuşe amabile! Am auzit destule poveşti despre căpuşe înfipte deşi patrupedul avea picătura şi zgarda anti-capuşe puse.

Aşa că am zis că e bine ca o soluţie repelentă naturală să fie prima linie de apărare.

Anii trecuţi am luat din comerţ un spray, dar nu mi-a plăcut că era foarte lipicios. Ştiam că sunt stăpâni pe grupul de facebook care folosesc cu succes o soluţie din uleiuri esenţiale aşa că am dat un search şi am găsit-o.

Reţeta este aşa: într-un recipient pulverizator de 100ml se pun câte 10ml de lavandă, scorţişoară, mentă, lemongrass, rozmarin, eucalipt, neem şi 40ml de migdale dulci. Toate uleiurile esenţiale trebuie să fie de uz intern, nu extern, nu pentru masaj.

Deşi Kimi avea pusă picătura şi zgarda anti-purici/căpuşe, am făcut un cocktail de patru uleiuri esenţiale de uz intern cu care am dat-o la fiecare ieşire din curtea pensiunii: migdale dulci, lavandă, rozmarin şi eucalypt.

Mirosul este tare, dar plăcut. Iar uleiul este bine suportat de blană, nu este lipicios. I-am dat pe piept, pe ceafă, pe coaste, pe lăbuţe şi pernuţe, pe burtă şi pe spate. Nu am îmbăiat-o în ulei, dar i-am dat cât am crezut de cuviinţă ca să simt că e protejată. Şi a fost! Cât l-am aşteptat pe George la mânăstire, am stat cu Kimi pe iarbă. Ea agitată că a plecat tati!! şi unde s-a dus!!!, vreau să merg la el!! Într-un final, cu limba scoasă, s-a întins pe burtă, în iarbă şi am văzut cum se urca câte-o furnică pe picior, după care făcea stânga-mprejur înapoi în iarbă.

A fost foarte plăcut la pensiune, ne-am întors acasă regretând că nu putem sta mai mult.

Am făcut câteva înregistrări cu vederea de pe terasa pensiunii cu gândul că atunci când voi avea nevoie de câteva momente de linişte să le ascult în casca telefonului.

Am făcut şi câteva fotografii, le vedeţi aici .

O vară frumoasă vă doresc!

Iulia